Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele portofoliu:

PORTOFÓLIU, portofolii, s. n. 1. (Livr.) Funcție de ministru. ♦ Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi titularul unui minister. 2. (Înv.) Mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hârtii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comerț, valori bancare etc. aflate la dispoziția cuiva. 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri, în scopul tipăririi lor. – După it. portafoglio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PORTOFÓLIU s.n. 1. Funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ Ministru fără portofoliu = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. Totalitatea acțiunilor, a efectelor de comerț etc. care se află în evidența operativă a unei bănci. ♦ Totalitatea lucrărilor aflate la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. [Cf. ngr. portofoli, it. portofoglia, fr. portefeuille].
Sursa: Dicționar de neologisme


PORTOFÓLIU s. n. 1. funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ ministru fără ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. totalitatea efectelor de comerț, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. în evidența operativă a unei bănci. 3. totalitatea lucrărilor la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. (< it. portafoglio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*portofóliŭ n. (fr. portefeuille, d. porter, a purta, și feuille, foaĭe; it. portafoglia). Mapă de ținut hîrtiĭ de valoare. (Cînd e maĭ mare poate fi purtată supsuoară [!], cînd e maĭ mică poate fi purtată în buzunaru interior de la pept [!]). Fig. Funcțiunea de ministru: portofoliu justițiiĭ. Efecte publice saŭ comerciale: portofoliu bănciĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

portofóliu [liu pron. liu] s. n., art. portofóliul; (mape) pl. portofólii, art. portofóliile (-li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

portofoliu n. 1. carton îndoit în două în care se pune hârtii, desenuri, etc.; 2. funcțiune de ministru: portofoliul răsboiului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PORTOFÓLIU, portofolii, s. n. 1. Funcție, demnitate de ministru. ♦ Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi titularul unui minister. 2. (Înv.) Mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hârtii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comerț, valori bancare etc. aflate la dispoziția cuiva. 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri, în scopul tipăririi lor. – După it. portafoglio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)